„Toată lumea va vrea lemn românesc, pentru că aveți cele mai mari păduri rămase neatinse în Europa”

  • njwc.info
  • decembrie 20, 2015
  • 0

Alexander „Sascha” von Bismarck ne primește în biroul său de la etajul 5 al clădirii din Washington DC în care se află sediul Asociației Americane de Științe Politice (APSA).

Ultimul etaj e închiriat echipei de la (EIA) – o mână de oameni care, cu încăpățânare și curaj, îmbunătățesc regulile de protecție a mediului în țări de pe mai multe continente. De pildă, EIA a jucat un rol-cheie în interzicerea comerțului cu fildeș sau a contribuit la închiderea a 53 de mine ilegale din India.

Sascha e calm, zâmbitor, și cunoaște problema tăierilor ilegale de lemn din România de parcă n-ar trăi peste mări și țări. Aici, în America, investigațiile și lobby-ul său au dus la modificarea legislației, astfel că acum e interzisă comercializarea lemnului sau a produselor finite din lemn tăiat ilegal.

În România, Sascha von Bismarck a realizat, cu ajutorul EIA, o investigație elaborată asupra tăierilor ilegale de lemn. El a reușit să demaște lăcomia austriecilor de la Schweighofer într-o întâlnire în care a purtat o cameră ascunsă.

Von Bismarck li s-a prezentat șefilor din București ai companiei drept un investitor străin care a pus mâna pe mai multe composesorate de pădure. Le-a propus să le livreze lemn tăiat ilegal și nu numai că nu a fost refuzat, dar conducerea Schweighofer i-a promis și bonusuri. (Istoria acelei investigații poate fi citită , în limba română, sau , în limba engleză.)

Ajunși la Washington, am vrut să aflăm direct de la Sascha von Bismarck cum poate statul român să ia măsuri eficiente împotriva hoților de lemne. El ne-a vorbit, în schimb, despre comoara națională pe care o risipim fără să-i înțelegem valoarea.

*

– Când ați aflat problemele legate de tăierile ilegale de lemn din România?

– S-a întâmplat acum patru ani. Ceea ce încercăm noi e să vedem unde sunt cele mai mari probleme legate de tăierile ilegale de lemn, să urmărim sistemul de transport, iar apoi să schimbăm regulile.

În contextul ăsta, avem nevoie să acționăm în țările unde tăierea ilegală de lemn este la scară mare. Și unde există resursele cele mai amenințate, din perspectiva comunităților locale, a oamenilor care ar trebui să gestioneze aceste resurse. Unde este lupta cea mai grea.

Și din păcate, a devenit clar pentru noi că în România e o luptă foarte dură. Foarte mulți oameni își riscă viețile și carierele în prima linie a acestei lupte.

Noi am înțeles asta și din interesul foarte mare pentru lemnul românesc care se manifesta în piața mondială. Această afacere a generat atât de mulți bani, încât devine extrem de dificil, la nivel local, să mai lupți cu corupția sau cu cineva care obține beneficii din valorificarea acestei resurse. 

– Puteți să estimați sumele despre care vorbim?

– Avem aceste date în . E vorba de miliarde. Dar ceea ce arăta investigația EIA este că cel puțin 50% din suprafețele tăiate au fost tăiate ilegal sau cu încălcarea regulamentelor silvice. Iar regulamentele există pentru un motiv. 

Dacă vrei să ai un sector al lemnului sustenabil, contează chiar și cea mai mică regulă – de exemplu, cea care interzice să cari lemnul tăiat prin râu. O companie ca Schweighofer face sute de milioane de euro din pădurea românească.

Așa că vorbim de cel puțin câteva sute de milioane de euro, profituri pe care România le-a pierdut în favoarea acestei companii. Guvernul ar trebui să estimeze pierderile înregistrate de România. 

– Ce poate face România să îmbunătățească această stare? 

– Cred că vremurile sunt foarte interesante și că dispunem de toate mijloacele pentru a putea nu doar să îmbunătățim, ci și să dezvoltăm un model de a învinge în situații dificile, de a exploata pădurea într-un fel responsabil.

Mai ales pentru că societatea și atâția oameni sunt gata să iasă din nou în stradă pentru a se implica în schimbare.

Dacă ne uităm cu câțiva ani în urmă și comparăm situațiile, cred că avem motive extraordinare să fim optimiști. De pildă, există sistemul de raportare a mașinilor suspectate că ar transporta lemn tăiat ilegal.

Dacă funcționează, acest sistem ar putea fi translatat în practica mondială de combatere a tăierilor ilegale. Pentru asta, însă, Guvernul ar trebui să investească mai mult în implementarea acestui program, să nu-l folosească doar ca PR și motiv de laudă.

Cred că potențialul de succes este dat tocmai de acest fapt: programul este folosit de oameni, îi activează și îi responsabilizează. În lume, acolo unde mai există problema asta, sunt și alte idei de rezolvare, dar acolo nu există transparență și soluțiile sunt uitate într-un sertar. Și atunci oamenii uită că se taie lemn ilegal.

Uitarea de tipul ăsta e cel mai mare dușman. De asta spun că România chiar are o șansă să rezolve problema asta. Dar provocarea pentru voi, chiar acum, e să înțelegeți că cele mai mari companii din lume fac sute și sute de milioane de euro profit din resursele naturale ale țării voastre.

Și asta e o chestie mare, dacă te apuci să i te împotrivești.

Atenție, acele companii nu fac aceste sute de milioane vânzând lemnul României, ci vânzând lemn furat din România. Uite problema.

Când tăierile ilegale reprezintă 50%, atunci ai nevoie ca unele companii să facă pasul de la declarații – „Vrem să cumpărăm lemn tăiat legal” – la fapte.

De pildă, în cazul Schweighofer nu e suficient ca ei să spună – Noi știm să exploatăm sustenabil, pentru că am mai făcut-o înainte, în Austria

– Dar ei nu taie în România, doar cumpără.

– Da, dar au și bucăți de pământ, terenuri, de multe ori cumpărate tot de la surse care l-au furat. Adică, tu știi cum se face corect, dar nu faci așa. De fapt, știi că nu vor exista consecințe. 

Companiile mari vin în România și nu joacă corect, știind că nu vor exista consecințe pentru ele. Apoi devin sursa problemei, căci depind de sursa de lemn tăiat ilegal, și ajung să dea exemplu și altora.

Iar asta în timp ce alții învață să exploateze orice bucată de lemn pe care o cumpără și să nu irosească nimic, indiferent de calitate. 

Apoi, mai e faptul că se fac puține produse finite… Asta e o decizie care trebuie luată de către oameni într-o democrație. Ai o resursă de valoare mondială, toată lumea o vrea.

Toată lumea vrea lemnul vostru, există un motiv pentru asta. Și-atunci, poate o să procedați astfel încât să păstrați mai multă valoare înăuntrul țării. 

– Ceea ce spuneți e că ar fi normal ca România să beneficieze de profiturile mari obținute din propriile resurse.

– Da. Da.

– Cât de important e lemnul românesc pe piața globală?

– În mod tragic, acum e mai ieftin, pentru că e furat. E tăiat ilegal. Și toată lumea va vrea lemn românesc, pentru că aveți cele mai mari păduri rămase neatinse în Europa. Cele mai valoroase. 

– Ar trebui să fie considerate și tratate ca o comoară națională…

– Da. Și nu din punctul de vedere al conservării, ci al deciziei. Ar trebui să decideți ce faceți cu lemnul acesta, cum îl exploatați. Iar singura șansă e să vă luați destul timp de gândire, informare și dezbatere: care ar trebui să fie regulile, cum vreau să tai, unde, care zone sunt pentru profit, care pentru turism.

Trebuie să înțelegeți că este o resursă unică pe care nimeni altcineva n-o mai are.

Toată lumea are copaci, dar nimeni nu are o pădure uriașă care încă rezistă. Înțelegeți unicitatea și valoarea acestei resurse. 

Odată ce luați o decizie, nu va mai fi greu. Și companiile care cumpără și tăietorii ilegali trebuie să știe că vor exista consecințe ale ilegalităților. Că vor fi pedepsiți.

Acestea, dezbaterea și reglementarea, e bine să fie făcute împreună, pentru a atrage atenția publică asupra subiectului. Societatea civilă și grupurile de susținere trebuie să transmită ajutorul lor, să fie capabile să stea la masa negocierilor. 

Evident, sunteți într-un moment de reformă, cu schimbarea Guvernului și ce se mai întâmplă. Dar sectorul lemnului ar putea să fie readus în dezbaterea publică.

Este un moment în care toți cetățenii și toate grupurile care au făcut eforturi pentru interzicerea tăierii ilegale a lemnului în România ar trebui să se implice în schimbare.

Sper foarte mult că de data asta va însemna ceva, că vom vedea o schimbare. 

Plus că mai există o interconectivitate cu instituțiile și procedurile europene. Acum este timpul. Munciți, puneți presiune pentru legi noi referitoare la păduri și la tăierea lemnului, legi care să fie așa cum vi le doriți, cele mai bune variante.

Faceți în așa fel, încât regulile să conteze. Faceți companiile să înțeleagă că vor exista consecințe.

– Aici, în SUA, ați ajutat la promovarea unei legi care interzice exploatarea sau vânzarea produselor din lemn tăiat ilegal. Ce efecte produce?

– Din păcate, nu poți înfrunta corupția aceasta de unul singur, în pădurea din România. Undeva, în altă parte a globului, cineva poate face sute de milioane încălcându-ți regulile. Nu poți fi suficient de puternic doar acționând local.

Dacă o țară adoptă legea care obligă companiile să refuze lemnul provenit din tăieri ilegale, asta înseamnă că vânzătorii vor merge la următorul stat interesat. Așa că noi ne adresăm acum principalilor jucători de pe piața lumii.

Le cerem să respecte legea. S-a implementat și în regulamentele UE, dar mai avem de muncit în Asia. Acum e momentul să înțelegem că mafiotul care taie noaptea și cară lemnul până la poarta Schweighofer este oricum vinovat, după legislația românească.

Compania Schweighofer trebuie să înțeleagă că trebuie să înceteze să cumpere lemn de la acel mafiot. 

Dar oamenii se trezesc, chiar dacă se întâmplă în ultimul moment. Repet, e un moment foarte bun acum și trebuie folosit.

Lasă un răspuns