Preia Gligor banderola de la Botiș? „O onoare, dar antrenorul decide”

  • njwc.info
  • iulie 9, 2016
  • 0

Odată cu retragerea lui Sorin Botiș, la cei 33 de ani fără 5 luni Alin Gligor a devenit cel mai experimentat fotbalist al UTA-ei. Probabil, fundașul arădean va prelua și banderola de căpitan, urmând să fie și cea mai importantă voce a vestiarului „textilist”. Cantonamentul din Austria va fi primul prilej pentru Gligor să fie asimilat drept lider al echipei fanion a Aradului.

– Alin, înainte de toate cum e fără Sorin Botiș în vestiar?

– Îi simțim lipsa lui Sore, fiindcă a avut atâția ani de fotbal în spate și încă la echipe foarte bune din Ungaria. Toată lumea s-a înțeles bine cu el, experiența și caracterul lui ne-au ajutat pe toți, dar, până la urmă, trebuie să învățăm să ne descurcăm și fără el. Până la urmă, nimeni nu e de neînlocuit. În orice domeniu, nu numai în fotbal. Noi am fi vrut să-l mai avem în mijlocul nostru, dar dacă el a decis să se retragă…Personal, cred că mai putea juca cel puțin un an.

– Se poate spune că ești noul lider al vestiarului?

– Nu vreau să spun eu de asta, îi las pe alții să-și dea cu părerea.

– Dar, vei fi noul căpitan al echipei?

– Ar fi o onoare să port din nou banderola, căci am fost cândva căpitan la UTA. Dar, vom vedea ce decide antrenorul.

– Vrând nevrând, cel puțin până la eventualele transferuri estivale, ai devenit decanul de vârstă al echipei…

– Nu sunt impacientat din această cauză, mă bucur că încă mai am voință să trag de mine și să joc. Eu cred că o mai pot face măcar un an-doi la un nivel bun, acasă la UTA.

– Mergeți în Austria cu un lot foarte tânăr, cu 14 fotbaliști Under 21 din 23…

– Vara și iarnă loturile suferă modificări. Au plecat câțiva jucători, sperăm să vină alții în locul lor și aici vorbesc de ceva fotbaliști mai experimentați. Dar, copiii au demonstrat și sezonul trecut, chiar în barajul cu Voluntariul, când au fost și 5-6 pe teren, că pot face față la un nivel bun.

– Mai ții șirul cantonamentelor din cariera ta?

– De la 15,16 ani, pe când eram la Telecom cu nea’ Gigi Borugă, în continuu am făcut cantonamente. Vară, iarnă, nu am lipsit la niciun stagiu de pregătire.

– În urmă cu an, tot la Mallnitz, ai avut parte doar de două zile de pregătire, după care te-ai accidentat.

– Din păcate, am suferit cea mai gravă accidentare din ultimii ani. Înainte de asta jucasem constant, aproape toate minutele pe oriunde am fost, fie că a fost Liga a 3-a sau a doua. A fost un sezon destul de greu pentru mine din acest punct de vedere, dar, până la urmă, am revenit spre final și am evoluat în cele mai importante partide, cele de baraj. Ar fi fost perfect dacă am fi promovat, dar programul ne-a dezavantajat clar în fața Voluntariului și atât am reușit să facem. Tot ce-mi doresc acum este să fiu sănătos atât în cantonament, cât și după aceea. În fotbal, dacă nu ai sănătate, nu ai nimic.

Lasă un răspuns

profvest.com/2017/09/bitwallio-otzivi-obzor.html