Interviu cu Mihaela Leș, coordonator de proiecte la Sirinia, asociație care ajută copiii aflați în situații dezavantajate

  • njwc.info
  • May 6, 2016
  • 0

Prin tot ceea ce face și ce povestește, Mihaela Leș ne-a dat o lecție importantă de viață, în urma căreia am reușit să înțelegem că faptele bune pe care le facem atât de rar și care necesită atât de puțin efort sunt răsplătite înzecit prin bucuria celuia pe care l-am ajutat cu o vorbă, cu timpul nostru, cu „o mână întinsă”. Nu faptul că au trecut sărbătorile Pascale ar trebui să ne facă să fim mai buni, sau orice alte sărbători din an, ci auto-educarea noastră, pentru că bunătatea o învățăm practicând-o. Pentru că în rândurile de mai jos Mihaela ne spune cum reușește ea să aibă ca loc de muncă postul de purtător de cuvânt la Poliția de Frontieră și să facă zilnic câte un lucru bun, îi mulțumim că ne-a oferit din timpul ei și mai ales din vorbele ei din care cu toții ar trebui să învățăm.

Miha lesnjwc.info: Spune-ne despre tine: cu ce te ocupi?

Mihaela Leș: Ca și job, sunt polițist de frontieră, purtător de cuvânt la Serviciul teritorial al Poliției de Frontieră Arad. În timpul liber sunt coordonator de proiecte la Asociația Sirinia.

njwc.info: Cum ai început cu voluntariatul?

Mihaela: Din punctul de vedere al mediului ONG, am început din 2011 o colaboare cu diferite organizații pe evenimente din Arad, deoarece am ajuns să am destul de mult timp liber. Am început cu plantare de copaci, campanie de ecologizare și tot în 2011 am început o colaborare cu Asociatia Integra, asociație care se ocupă cu problemele oamenilor cu dizabilități mentale. Nu am pregatire psihologică dar am putut să-i ajut pe partea de promovare. După un an jumate de lucru cu ei, mi-am dat seama că fac un lucru care îmi place și mi-am dorit mai mult. Eu am și experiență pe partea de predare, în trecut fiind educatoare. Mi-am dorint să revin la lucrul cu copiii, de aceea am început colaborarea cu Asociația Sirinia și cu Școala Generală Nr. 3 Iosif Moldovan, Arad.

njwc.info: În ce constau activitățile tale ca voluntar?

Mihaela: În trecut în fiecare sâmbată, adunam copiii și faceam activități pentru dezvoltarea creativității si a spiritului de echipă, dar și predarea diferitelor limbi străine: engleza și germana. Nu am vrut să ne rezumăm la dezvoltarea de abilități soft ci mai degrabă să identificăm copii înzestrați ale căror abilități pot fi dezvoltate, însă care nu au posibilitatea materială să învețe într-un cadru formal. Majoritatea din ei sunt defavorizați, iar ideea de a dezvolta proiecte care au continuitate îmi place foarte mult.

13115462_10206331774709055_1545480823_n

njwc.info: Cum reușiți să vă susțineți financiar?

Mihaela: Asociația a accesat proiecte care ne-au permis să aducem forță de muncă, iar surpriza cea mai placută am avut-o din partea tinerilor străini, care sunt serioși în ceea ce fac și care trebuie să se descurce în engleză, până reușesc să învețe limba română. Este deja a cincea tură de voluntari la Ineu, Caraș-Severin și Arad care a venit prin SEV Erasmus+, un program care dă rezultate pe termen lung, reușind să dezvolte diferite competențe cheie atât pentru voluntari cât si pentru beneficiari.

njwc.info: Cât de deschiși sunt acești copii la activitățile cu voluntari?

13115519_10206331772108990_648161820_nMihaela: Ei își petrec timpul liber jucându-se organizat. Este și normal să fie deschiși, mai ales că părinții nu au timp să realizeze astfel de activități. Bucuria noastră și a voluntarilor este că, cel puțin în județul Caraș, unde este vorba de un sat de aproximativ 3000 de locuitori, copiii se țin ciorchine după voluntari in momentul în care ies pe ulițele satului. Mulți dintre copii au învățat limba spaniolă și italiană de la voluntari prin interacțiunea zilnică. Cei mici zilnic vin și bat la ușa lor cu 30 de minute înainte să le reamintească de activitățile pe care urmează să le aibă împreună, fiind foarte entuziasmați. Noi ne dorim să promovam obiceiuri săntoase în dezvoltarea copiilor.

njwc.info: Ce înseamnă pentru tine activitățile acestea de binefacere?

Mihaela: O mână întinsă. Am ajuns la un punct în care mi-am dat seama că viața noastră este doar un test. Orice persoană poate fi o mână întinsă, trebuie doar să se uite un pic mai atent, de ex. dacă îți rămâne puțină mâncare poți da cuiva care nu are. Noi oamenii suferim puțin la capitolul de responsabilizare, pentru că atunci când vrei să faci bine, trebuie să îți asumi acest lucru. Singura activitate sporadică pe care o fac este „Schimburi Dulci”, activitate pe care o fac o dată pe an, având diverși beneficiari în fiecare an. În principiu încerc să fac cât de cât activități susținute și continuate. Dacă îmi doresc ceva, pot să fac. Mi-ar plăcea să putem, la un nivel cât de mic, să schimbăm ceva în viața unor copii mai puțin privilegiați.

Mihaela Lesnjwc.info: Ce crezi că ar trebui să facă mai mult oamenii?

Mihaela: Cred că suntem egoiști și că suntem mai mult darnici doar în preajma sărbătorilor. Oamenii ar trebui să se gândească la viața care trece foarte repede și că ar trebui sa rămânem cu ceva în urmă. Cred că rămânem cu ceea ce am investit în alții și până la urmă cu ceea ce am schimbat în lumea asta. Trebuie să ne schimbăm ca să așteptăm schimbare de la ceilalti. Întotdeauna schimbarea începe cu mine!

njwc.info: În general lumea nu are timp, ce ar putea face pentru a ajuta?

Mihaela: Din punctul meu de vedere, timp nu avem niciodată. Ideea este dorința de a face ceva. În permanență vom găsi câte ceva de făcut însă contează ce și cât de mult ne dorim să ajutăm. De ex. putem merge de două ori pe săptămână la un centru de bătrâni și să ne alegem pe cineva cu care pur și simplu să povestim. Se poate dacă se vrea!

njwc.info: Cum ai învăța niște copii să fie și ei la rândul lor de folos altora?

Mihaela: Aș vrea să le insuflu și să le arăt ce înseamnă acest stil de viață. Chiar și acum cer oamenilor care ajută să vină ei să vadă bucuria din ochii acelor copii. Ideea unei familii în care toți membrii sunt implicați în facerea de bine este ceva ce pe mine mă încântă foarte tare. Chiar și pentru noi adulții este important să fim responsabili și să înercăm să ne întrebăm ce putem face și noi pentru stat, nu doar ce poate face statul pentru noi.

13183122_10206331770788957_1674848641_nnjwc.info: Care este reacția autorităților în ceea ce faci tu?

Mihaela: În Arad nu am întâlnit piedici din partea autorităților, ci dimpotrivă, am găsit deschidere. Școala unde ne desfășurăm activitatea a fost, de asemenea, mai mult decât deschisă și ne-a pus la dispoziție tot ce aveam nevoie. Ca și o paralelă, în Caraș nu am avut parte de aceeași deschidere, lumea te vede ca pe o concurență, ceva nou de care le este frică.

njwc.info: Crezi că autoritățile ar putea face ceva mai mult pentru ei?

Mihaela: Cu siguranță că da, pentru că nevoia este foarte mare, întotdeauna mai este ceva de făcut. Mie mi-ar plăcea să văd cadre didactice, parinți strânși care să facă acțiuni comune pentru copii și până la urmă pentru comunitatea noastră. Cred ca trebuie insistat mai mult pe dezvoltarea unei gândiri proprii, nu pe învățat dintr-o carte, trebuie să fim învățați să gândim, să fim provocați, nu să luam totul de-a gata. Dar în aceeași măsură cred că fiecare din noi am putea face întotdeauna mai mult. Când am făcut lista pentru o tabără pe care o organizăm anual, am mers la toate hypermarketurile care aveau departament de caritate, am lăsat cereri, m-am întâlnit personal cu oameni, am lăsat mailuri însă nu am primit nici măcar un kg de făină. Din contră, oamenii de pe rețelele de socializare mi-au donat produse și haine, etc. În fiecare an promovăm pe rețelele de socializare și așa ne ajută oamenii simpli.

njwc.info: Care e cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat în domeniu?

Mihaela: Zâmbetele copiilor. Uneori te intrebi dacă a avut vreun efect ceea ce ai făcut și când te gândești la zâmbetele lor s-a meritat totul. Am învățat de la sinceritatea copiilor cu sindrom Down să fiu mai deschisă cu lumea și să-mi exprim sentimentele. De ex. când organizăm tabere în Caraș-Severin și vedem copii care au ieșit pentru prima dată din zona lor, au fost pentru prima oară cu autobuzul, sau când îi vedem pe cei mici că se îmbrățișează și plâng la despărțire când e gata tabăra. Bucuria din zâmbetul lor este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.13153481_10206331770828958_298743886_n

njwc.info: Ce planuri ai de viitor?

Mihaela: Din punct de vedere al proiectelor pe care le derulăm îmi doresc să avem posibilitatea să trimitem copii în străinătate și să putem continua ceea ce facem. Aș vrea să-i putem scoate din mediu lor și să plantăm în ei încrederea în forțele proprii pentru că într-o zi am vrea să avem copii care pot prelua ei ca voluntari activitățile asociației. Deja avem copii care au fost la prima ediție a taberei acum 5 ani și anul acesta vor fi liderii de echipe.

njwc.info: De ce anume are nevoie un om care să se implice ca voluntar?

Mihaela: Dorință. Noi facem profilul voluntarului de care e nevoie pe proiecte, facem o listă cu activitățile care vor fi întreprinse în proiecte, pentru a nu se avea așteptări false. La final se primește un certificat „YouthPass” care este foarte apreciat în special în străinătate. De exemplu, dacă ar fi să angajez, aș lua un candidat care a făcut voluntariat mult mai în serios decât un altul care poate a avut note mai bune. Acești voluntari s-au descurcat la un moment dat singuri, și-au dezvoltat foarte multe abilități, toleranță, au lucrat în stres, cu copii defavorizați, au muncit în echipă etc. Majoritatea nu vin cu experiență, deci până la urmă este vorba de dorință.

Ca sugestie pentru cei care fac voluntariat este să se bucure de bucuria celor pe care îi ajută.

Cea mai mare dorință pentru voluntari este să fie apreciați. Să audă un „Mulțumesc” de la părinții copiilor cu care se ocupă și de la comunitatea în care își desfășoară activitatea.

njwc.info: Cum se poate implica lumea?

Mihaela: Avem site: , unde ne pot trimite adresa de mail sau un număr de telefon, pe sau direct , dacă cineva vrea să se implice într-un fel sau altul, cu mare drag. Acum ne căutăm o persoană care să ne ajute la asociație și care să se implice cât de mult și pe termen lung.

Leave a Reply

there

у нас

удаление тату одесса